Aug 21, 2020 - Postări    No Comments

A mai trecut un an, sunt 15 ani …

Astazi, 21 august 2020, ne rugam pentru odihna sufletului invatatorului Nicolae Tirziu, care acum 15 ani s-a stins din viata.

Nicolae Tirziu, invatator, a fost un om credincios si de o inalta tinuta morala.
Vede lumina zilei in anul 1917, la data de 8 decembrie, fiind unul din cei sapte copii ai lui Isaia si Ana Tirziu. Urmeaza studiile Scolii Normale de Invatatori din Caransebes, apoi se inroleaza in armata, unde isi satisface cu mandrie cei 7 ani, luptand in cel de-al doilea Razboi Mondial. Intors de pe front, se angajeaza ca invatator, lucrand pana in anul 1949. Datorita convingerilor sale anticomuniste, este condamnat la 14 ani de inchisoare. Pana in anul 1957, cunoaste teroarea inchisorilor Aiud, Gherla, precum si munca silnica la stadionul din Constanta. Dupa ingrozitoarele inchisori urmeaza sa fie deportat cu domiciliu obligatoriu, impreuna cu familia, in Baragan, mai exact in Viisoara, judetul Ialomita, timp de 4 ani. Dupa eliberarea din domiciliul obligatoriu, in anul 1962, se stabileste in Otelu Rosu, judetul Caras-Severin. Avand puternice sentimente fata de Dumnezeu, infiinteaza in anul 1964 corul “Sfantul Gheorghe” din Ohaba Bistra, pe care l-a dirijat cu multa pasiune si devotament timp de 40 de ani. Pentru activitatea sa neincetata in cadrul corului, dar si pentru inalta sa tinuta morala, in anul 2004, odata cu aniversarea a 40 de activitate activitate a corului, primeste titlul de cetatean de onoare al orasului Otelu Rosu.

Aug 21, 2019 - Postări    No Comments

21 august 2019

Astazi, 21 august 2019, ne rugam pentru odihna sufletului invatatorului  Nicolae Tirziu, care acum 14 ani s-a stins din viata.

buli

Jul 9, 2014 - Postări    No Comments

Mă apără Dumnezeu?

16 ianuarie. În timp ce eram la ore, intră în clasă un individ, care se prezintă a fi activist de partid de raion, venit într-o inspecţie la şcoală. Mi s-a răscolit totul în mine, dar mi-am păstrat calmul.

  • Şi ce doriţi? întreb eu.
  • De ce ţineţi portretul regelui şi a lui Tudor Vladimirescu? Aţi auzit de divizia Tudor Vladimirescu şi Horia, Cloşca şi Crişan, venită în ţară odată cu trupele ruseşti?

A vrut să mai spuna ceva, dar l-am oprit.

  • Aţi citit pe uşă anuntul că în timpul orelor, accesul persoanelor străine este interzis?

S-a uitat buimac la mine, plin de răutate, dar n-a apucat să mai spună nimic.

  • Copii, ia vedeţi ce vrea dumnealui.

Şi i-am arătat uşa. Restul l-au definitivat copiii, care l-au scos afară din clasă. N-a mai trecut pe la nimeni, dispăruse. Nici de data aceasta n-am păţit nimic. Mă apără Dumnezeu?

Jun 9, 2014 - Postări    No Comments

Se apropia Crăciunul

Se apropia Crăciunul. În preajma vacanţei, toţi elevii şi cadrele didactice sunt adunaţi în sala de festivităţi a şcolii şi directorul dă dispoziţie că este interzis colindatul în seara de ajun şi cei care nu respectă dispoziţia vor fi aspru pedepsiţi. Toţi copii vor fi prezenţi la şcoală în după-amiaza zilei de 30 decembrie, în vederea sărbătoririi: „Sărbătorilor de iarnă”.

Acelaşi lucru ni se spune şi în cancelarie, atrăgându-ni-se atenţia asupra respectării dispoziţiilor date în ceea ce priveşte colinzile şi sărbătorirea în data de 30 decembrie. Eu le-am spus copiilor din clasă la despărţire: „Aţi auzit dispoziţiile date, faceţi cum credeţi, dar eu vă primesc cu colinda.” Am avut mulţi colindători, în special cei mai mari. I-am primit cu drag, întrebându-i: „N-aţi auzit ce-a spus directorul că n-aveţi voie să colindaţi?”

Ei mi-au răspuns: „Am auzit, dar la D-voastră îndrăznim să venim.” Directorul a făcut referat la Inspectorat, dar n-a primit niciun răspuns.

May 6, 2014 - Fragmente din carte    No Comments

Mărturie a genocidului comunist stă astăzi „Râpa robilor“ din marginea Aiudului

Mărturie a genocidului comunist stă astăzi „Râpa robilor“ din marginea Aiudului, unde zac mii de robi anticomunişti morţi în închisoare.
Mausoleul ridicat din iniţiativa inginerului Ghiţă Brahonschi reprezintă un pios omagiu martirilor căzuţi aici şi o mângâiere pentru familiile acestora, care vin în fiecare an la „Ziua Crucii“ a se ruga pentru ei. Se fac diverse speculaţii de către partidele istorice, în special P.N.Ţ.C.D., de a susţine că la Aiud majoritatea deţinuţilor au fost membrii ai Partidului Naţional Ţărănesc.
Este un neadevăr: la Aiud n-au existat decât legionari, aduşi aici de către mareşalul Antonescu, apoi de comunişti. Cât am stat în închisoare n-am auzit de niciun ţărănist sau liberal. Au fost profesori universitari, generali, academicieni, intelectuali de seamă, dar fără apartenenţa politică. Preponderentă era intelectualitatea legionară, mai bine zis „elita legionară“, demnă şi intransigentă la toate încercările organelor comuniste, de a se dezice de legionarism şi a lupta împotriva comunismului pentru care au fost condamnaţi la ani grei de închisoare. Întregul plan de reeducare şi „spălare a creierului“, iniţiat de conducerea închisorii în frunte cu colonelul Crăciun, a eşuat.
Urmare a fost înăsprirea regimului prin înfometare şi pedepse aspre cu izolări la „Zarea“. Am făcut această paranteză pentru adevărul împotriva neadevărului, scriind aceste rânduri după întoarcerea mea de la Aiud, cu prilejul comemorării martirilor de la „Râpa robilor“.

Jun 4, 2013 - Postări    No Comments

La o săptămână după Paşti

La o săptămână după Paşti, nu-mi mai amintesc data, în tot cazul spre sfârşitul lui aprilie, ne-am făcut bagajele, am fost scoşi din închisoare şi duşi chiar prin centrul oraşului, într-o direcţie necunoscută, înconjuraţi de miliţieni. După un scurt timp cineva din coloană a zis: „Mergem spre gară“. În marşul forţat aproape alergând, simţeam cum mi se înmoaie picioarele de la genunchi şi cu toată sforţarea de a mă menţine, am căzut pe caldarâm. Am rămas câţiva metri în urmă sub ameninţarea gardienilor de a mă scula şi continua drumul. N-am reuşit şi atunci m-au lovit cu picioarele, mi-au smuls cipilica de pe cap, târându-mă până am ajus coloana, predându-mă la doi mai solizi dintre deţinuţi să mă ajute să merg în coloană. Într-adevăr, am ajuns la gară, unde am fost îmbarcaţi în dubavagon special pentru transportul deţinuţilor. Duba era un vagon de tren, cu geamuri mici şi gratii, fără nimic în el, lumina pătrunzând doar prin micile geamuri. Noaptea era noapte fără niciun pic de lumină. Eram înghesuiţi unul în altul, lipiţi corp la corp vreo 50 de inşi. La îmbarcare am fost strigaţi fiecare după nume, dându-ni-se un pachet cu hrană rece pe două zile şi apoi urcaţi în dubă.

May 29, 2013 - Postări    No Comments

1948 „Sărbătorile de iarnă“

Se apropia Crăciunul.  În preajma vacanţei, toţi elevii şi cadrele didactice sunt adunaţi în sala de festivităţi a şcolii şi directorul dă dispoziţie
că este interzis colindatul în seara de ajun şi cei care nu respectă dispoziţia vor fi aspru pedepsiţi. Toţi copii vor fi prezenţi la şcoală în după-amiaza
zilei de 30 decembrie, în vederea sărbătoririi: „Sărbătorilor de iarnă“.
Acelaşi lucru ni se spune şi în cancelarie,  atrăgându-ni-se atenţia asupra respectării dispoziţiilor date în ceea ce priveşte colinzile şi sărbătorirea în data de 30 decembrie.  Eu le-am spus copiilor din clasă la despărţire:  „Aţi auzit dispoziţiile date, faceţi cum credeţi, dar eu vă
primesc cu colinda.“ Am avut mulţi colindători, în special cei mai mari.
I-am primit cu drag, întrebându-i: „N-aţi auzit ce-a spus directorul că n-aveţi voie să colindaţi?“
Ei mi-au răspuns: „Am auzit, dar la D-voastră îndrăznim să venim.“

Nov 29, 2012 - Fragmente din carte    No Comments

Un Crăciun altfel

Se apropia Crăciunul. În preajma vacanţei, toţi elevii şi cadrele didactice sunt adunaţi în sala de festivităţi a şcolii şi directorul dă dispoziţie că este interzis colindatul în seara de ajun şi cei care nu respectă dispoziţia vor fi aspru pedepsiţi. Toţi copii vor fi prezenţi la şcoală în după-amiaza zilei de 30 decembrie, în vederea sărbătoririi: „Sărbătorilor de iarnă”.

Acelaşi lucru ni se spune şi în cancelarie, atrăgându-ni-se atenţia asupra respectării dispoziţiilor date în ceea ce priveşte colinzile şi sărbătorirea în data de 30 decembrie. Eu le-am spus copiilor din clasă la despărţire: „Aţi auzit dispoziţiile date, faceţi cum credeţi, dar eu vă primesc cu colinda.” Am avut mulţi colindători, în special cei mai mari. I-am primit cu drag, întrebându-i: „N-aţi auzit ce-a spus directorul că n-aveţi voie să colindaţi?”

Ei mi-au răspuns: „Am auzit, dar la D-voastră îndrăznim să venim.” Directorul a făcut referat la Inspectorat, dar n-a primit niciun răspuns.

Oct 28, 2012 - Postări    No Comments

Luat la anchetă de către locotenentul Mihăilescu

Am aflat mai târziu că toată strada a fost evacuată,  iar în locuinţa mamei erau încartiruiţi militarii din Securitate. Tot ce a fost în casă a dispărut fără a mai recupera nimic.  La sosire eu am fost dus într-o şură în grădină, păzit de doi militari.  Gerul îmi amorţise aproape întreg corpul,  în special picioarele pe care nu le mai simţeam.  M-am ghemuit pe o grămadă de lemne fără să pot dormi,  gândindu-mă la ce se va întâmpla cu mine. Dimineaţa, încă nu se luminase bine,  am fost dus la corpul de gardă, mi s-au luat datele personale, am fost deposedat de tot ce aveam la mine, inclusiv cureaua de la pantaloni şi şireturile de la ghete.
Mi s-a luat ceasul,  moştenit de la tata, ceas de argint cu capace,  adus din Italia în timpul primului război mondial,  şi verigheta de aur.  Nu le-am mai văzut niciodată.
Am fost luat imediat la anchetă de către locotenentul Mihăilescu şi un oarecare Ambruş pe post de bătăuş schingiuitor. Întreaga anchetă s-a
axat pe următoarele:
• Apartenenţa şi activitatea la o organizaţie legionară,  fiind şeful grupului de rezistenţă „Cerna“ din plasa Orşova,  grup preluat de mine după arestarea lui Marineasa Zaharia;
• Legăturile cu fugarul Spiru Blănaru;
• Organizarea şi strângerea de ajutoare baneşti şi mâncare pentru cei fugiţi în munţi;
• Legăturile cu Gogu Cristescu din Plugova,  fugar în munţi;
• Legătura facilitată de Ioana Laitin.

Încă de la prima nerecunoaştere şi negare la interogatoriu am fost bătut crunt la tălpi, pus între scaune, atârnat cu capul în jos. Dintre
loviturile cele mai dureroase erau cele date peste testicule.  După fiecare şedinţă de bătaie eram pus să merg peste nişte nuiele.
Prima confruntare am avut-o cu Ioana. Am negat orice legătură între noi.  Ioana a avut în tot timpul anchetei o atitudine demnă,  fiind o adevărată eroină,  rezistând la toate încercările de a scoate ceva de la ea privind activitatea în cadrul grupului de rezistenţă anticomunist. Păcat că
fratele ei a avut o altă atitudine în timpul detenţiei.
După primul interogatoriu, la care nu am recunoscut nimic, adus aproape la inconştienţă din cauza bătăilor, am fost băgat într-o cameră 110 întunecată, fără lumină, beznă totală, doar lumina de la o mică sobă de tablă, unde ardeau câteva lemne. La lumina flăcării l-am recunoscut pe Gheorghe Munteanu din Domaşnea, care avea un ochi vânăt şi picioarele umflate. Fusese arestat cu câteva zile în urmă.
Îl cunoscusem încă din 1937, când mărşăluiam împreună prin comunele Domaşnea, Luncaviţa, Mehadica, Teregova, conduşi de Nicolae Horescu, şeful plasei Teregova.
Prin Gheorghe am luat primul contact cu Spiru Blănaru, după plecarea acestuia în munţi ca fugar şi organizator al rezistenţei anticomuniste din munţii Banatului.

Pages:12»