Archive from September, 2012
Sep 26, 2012 - Fragmente din carte    No Comments

Sinuciderea doctorului Simionescu

“Din evenimentele mai importante până în toamna anului 1952, au fost sinuciderea doctorului Simionescu, care s-a aruncat pe gardul de sârmă din zona interzisă. A fost împuşcat mortal, fără somaţie de santinela de pază din prepeleacul gardului de sârmă, ce înconjura colonia. Motivul sinuciderii: tortura permanentă la care a fost supus de către torţionarii de la brigada 13, printre care se afla însuşi nepotul său. Nemaiputând suporta tratamentul inuman, decăderea fizică şi a suportului psihic, a ajuns la această soluţie: sinuciderea.”

Sep 14, 2012 - Fragmente din carte    No Comments

Mare eşti Doamne şi mari sunt minunile Tale!

Ploua mărunt, o ploaie rece, ce te răzbea până la oase.  Aveam foaia de cort pe mine.  După jumătate de oră de mers pe timp rău,  am auzit în dreapta mea, deasupra pe un deal,  voci.  Am urcat dealul şi am văzut ostaşi săpând gropi la vreo 30 m, pe Stanciu.  Tocmai mă îndreptam spre el, când din senin a izbucnit puternic bombardament de branduri, proiectil lângă proiectil.
Nu ştiu la ce distanţă o fi căzut unul, aproape de mine, dar când m-am dezmeticit dintr-o izbitură puternică, eram îngropat în pământ cu capul, cu foaia de cort peste cap, ceea ce mi-a permis să mai am puţin aer de respirat. Eram imobilizat, acoperit de pământ, fără a putea face vreo mişcare. Îmi aşteptam sfârşitul, când am simţit că mă trage cineva de picioare în sus. Când am ajuns afară din groapă, l-am văzut în faţa mea pe Stanciu, care mă salvase de la o moarte sigură.
Ce întâmplare nemaipomenită a destinului!
Dacă eu îl împuşcam pe Stanciu, mai eram eu acuma viu? M-am rugat lui Dumnezeu pentru ajutorul trimis, căci era mâna Lui aici.

Mare eşti Doamne şi mari sunt minunile Tale!

Sep 14, 2012 - Fragmente din carte    No Comments

A fost o nuntă ca-n poveşti

A fost o nuntă ca-n poveşti, cum spun localnicii, într-un cadru pitoresc, casa fiind pe o albie a râului Bistra, înconjurată de plopi, nuci şi sălcii.
În amintirea acelor minunate clipe am scos poezia:
„Pe sub puntea de la moară
Raza lunii se coboară
Se aşează peste ciuturi
Prefăcându-le în ciucuri
Argintii ce ţes în leasă
Mici betele de mireasă.
Licuricii de pe râu
Vin şi-şi scutură în brâu
Becuri mici ce rând pe rând
Se tot sting şi iar se aprind.
Mai la vale-n fund de apă
Plopii umbrele-şi adapă,
Iar broscoii din răstoacă
Obosiţi de-atâta gură
Şi de-atâta alergătură,
Hăulesc încet la lună:
„Noapte bună, noapte bună…