Archive from October, 2012
Oct 28, 2012 - Postări    No Comments

Luat la anchetă de către locotenentul Mihăilescu

Am aflat mai târziu că toată strada a fost evacuată,  iar în locuinţa mamei erau încartiruiţi militarii din Securitate. Tot ce a fost în casă a dispărut fără a mai recupera nimic.  La sosire eu am fost dus într-o şură în grădină, păzit de doi militari.  Gerul îmi amorţise aproape întreg corpul,  în special picioarele pe care nu le mai simţeam.  M-am ghemuit pe o grămadă de lemne fără să pot dormi,  gândindu-mă la ce se va întâmpla cu mine. Dimineaţa, încă nu se luminase bine,  am fost dus la corpul de gardă, mi s-au luat datele personale, am fost deposedat de tot ce aveam la mine, inclusiv cureaua de la pantaloni şi şireturile de la ghete.
Mi s-a luat ceasul,  moştenit de la tata, ceas de argint cu capace,  adus din Italia în timpul primului război mondial,  şi verigheta de aur.  Nu le-am mai văzut niciodată.
Am fost luat imediat la anchetă de către locotenentul Mihăilescu şi un oarecare Ambruş pe post de bătăuş schingiuitor. Întreaga anchetă s-a
axat pe următoarele:
• Apartenenţa şi activitatea la o organizaţie legionară,  fiind şeful grupului de rezistenţă „Cerna“ din plasa Orşova,  grup preluat de mine după arestarea lui Marineasa Zaharia;
• Legăturile cu fugarul Spiru Blănaru;
• Organizarea şi strângerea de ajutoare baneşti şi mâncare pentru cei fugiţi în munţi;
• Legăturile cu Gogu Cristescu din Plugova,  fugar în munţi;
• Legătura facilitată de Ioana Laitin.

Încă de la prima nerecunoaştere şi negare la interogatoriu am fost bătut crunt la tălpi, pus între scaune, atârnat cu capul în jos. Dintre
loviturile cele mai dureroase erau cele date peste testicule.  După fiecare şedinţă de bătaie eram pus să merg peste nişte nuiele.
Prima confruntare am avut-o cu Ioana. Am negat orice legătură între noi.  Ioana a avut în tot timpul anchetei o atitudine demnă,  fiind o adevărată eroină,  rezistând la toate încercările de a scoate ceva de la ea privind activitatea în cadrul grupului de rezistenţă anticomunist. Păcat că
fratele ei a avut o altă atitudine în timpul detenţiei.
După primul interogatoriu, la care nu am recunoscut nimic, adus aproape la inconştienţă din cauza bătăilor, am fost băgat într-o cameră 110 întunecată, fără lumină, beznă totală, doar lumina de la o mică sobă de tablă, unde ardeau câteva lemne. La lumina flăcării l-am recunoscut pe Gheorghe Munteanu din Domaşnea, care avea un ochi vânăt şi picioarele umflate. Fusese arestat cu câteva zile în urmă.
Îl cunoscusem încă din 1937, când mărşăluiam împreună prin comunele Domaşnea, Luncaviţa, Mehadica, Teregova, conduşi de Nicolae Horescu, şeful plasei Teregova.
Prin Gheorghe am luat primul contact cu Spiru Blănaru, după plecarea acestuia în munţi ca fugar şi organizator al rezistenţei anticomuniste din munţii Banatului.

Oct 17, 2012 - Fragmente din carte    No Comments

Dumnezeu, ori destinul, ce a fost de partea mea ca să scap de moarte, a luat viaţa altcuiva

Chemat la Corpul de Gardă, m-a întâmpinat mama însoţită de doamna Jamela, o vecină de-a mamei al cărui soţ lucra la secretariatul Poliţiei din Caransebeş. Ne-am îmbrăţişat îndelung cu ochii în lacrimi. Am fost învoit de maior o zi pentru a sta împreună cu mama. Au venit la Sibiu la o cunoştiinţă a Jamelei(Jamela mă iubea mult, pentru că nu avea copii). Din discuţiile cu mama:
-Bine ai făcut că n-ai venit acasă în permisie. În oraş toată lumea e îngrozită de cele întâmplate acum două săptămâni. Te-au căutat acasă oameni de la Poliţie, împreună cu procurorul Dobreanu şi şeful Poliţiei, vecinul nostru, Boica. Ştiam că vei fi cautat. A venit la mine o fată a lui Boica. Ea mi-a zis că dacă Nicu e acasă, să dispară imediat că vin să-l ridice cei de la Poliţie. Au venit şi le-am spus că eşti în armată şi că nu ştiu unde. Au plecat şi l-au luat pe Ghindă din atelierul de cizmărie. A doua zi, în piaţa lemnelor au fost aruncate două cadavre – al lui Ghindă şi al unuia Golescu, ce lucra la o tinichigerie langă poştă. Erau împuşcaţi în cap. Lângă ei, o tablă pe care scria…(a inceput să plângă în hohote, luându-mă în braţe)…tu erai pe listă, l-a luat pe Ghindă în locul tău fiindcă nu te-au găsit.
M-am cutremurat. Presimţirile mele păreau a se împlini, dar am scăpat. Dumnezeu ori destinul ce a fost de partea mea ca să scap de moarte, a luat viaţa altcuiva.

Oct 3, 2012 - Fragmente din carte    No Comments

Am să te trimit legat în lanţuri la Antonescu al vostru

N-am ajuns bine la companie, că a şi venit la mine căpitanul Cucu împreună cu doi soldaţi înarmaţi, arestându-mă şi împins din spate de căpitan, care tot timpul m-a ameninţat cu Curtea Marţială.
Am fost dus la comandament.  Aici mă aştepta, în biroul colonelului Aurelian Ionescu Fălcin, comandantul regimentului, împreună cu comandantul batalionului şi alţi câţiva ofiţeri.
– Băgaţi-l la arest, îl chem mai târziu – spune colonelul.
Am fost băgat la carceră, luându-mi-se centura şi şireturile de la bocanci.
Peste o jumătate de oră sunt scos şi dus în faţa colonelului. Îi citeam pe faţă furia şi privirea cruntă aţintită asupra mea.
După ce m-a beştelit un timp, ameniţându-mă cu Curtea Marţială, unde voi primi o pedeapsă aspră, a dat verdictul – zece zile de carceră, terminând cu cuvintele:
– Am să te trimit legat în lanţuri la Antonescu al vostru.
Am replicat:
– Numai al nostru, al Dvs. nu?
S-a ridicat furios, bătând cu pumnul în masă, răsturnând călimara, voind să mai spuna ceva, oprindu-se. Pe ușă intră maiorul Coriolan Buracu, confesorul regimentului.
– Ce cauţi, băiete, aici?
– Am fost chemat de domnul colonel.
Colonelul către ofiţerul de servici:
– Ia-l de-aici şi execută ordinul!
Am fost din nou băgat la carceră, punând un ostaş să păzească carcera.