Oct 17, 2012 - Fragmente din carte    No Comments

Dumnezeu, ori destinul, ce a fost de partea mea ca să scap de moarte, a luat viaţa altcuiva

Chemat la Corpul de Gardă, m-a întâmpinat mama însoţită de doamna Jamela, o vecină de-a mamei al cărui soţ lucra la secretariatul Poliţiei din Caransebeş. Ne-am îmbrăţişat îndelung cu ochii în lacrimi. Am fost învoit de maior o zi pentru a sta împreună cu mama. Au venit la Sibiu la o cunoştiinţă a Jamelei(Jamela mă iubea mult, pentru că nu avea copii). Din discuţiile cu mama:
-Bine ai făcut că n-ai venit acasă în permisie. În oraş toată lumea e îngrozită de cele întâmplate acum două săptămâni. Te-au căutat acasă oameni de la Poliţie, împreună cu procurorul Dobreanu şi şeful Poliţiei, vecinul nostru, Boica. Ştiam că vei fi cautat. A venit la mine o fată a lui Boica. Ea mi-a zis că dacă Nicu e acasă, să dispară imediat că vin să-l ridice cei de la Poliţie. Au venit şi le-am spus că eşti în armată şi că nu ştiu unde. Au plecat şi l-au luat pe Ghindă din atelierul de cizmărie. A doua zi, în piaţa lemnelor au fost aruncate două cadavre – al lui Ghindă şi al unuia Golescu, ce lucra la o tinichigerie langă poştă. Erau împuşcaţi în cap. Lângă ei, o tablă pe care scria…(a inceput să plângă în hohote, luându-mă în braţe)…tu erai pe listă, l-a luat pe Ghindă în locul tău fiindcă nu te-au găsit.
M-am cutremurat. Presimţirile mele păreau a se împlini, dar am scăpat. Dumnezeu ori destinul ce a fost de partea mea ca să scap de moarte, a luat viaţa altcuiva.

Oct 3, 2012 - Fragmente din carte    No Comments

Am să te trimit legat în lanţuri la Antonescu al vostru

N-am ajuns bine la companie, că a şi venit la mine căpitanul Cucu împreună cu doi soldaţi înarmaţi, arestându-mă şi împins din spate de căpitan, care tot timpul m-a ameninţat cu Curtea Marţială.
Am fost dus la comandament.  Aici mă aştepta, în biroul colonelului Aurelian Ionescu Fălcin, comandantul regimentului, împreună cu comandantul batalionului şi alţi câţiva ofiţeri.
– Băgaţi-l la arest, îl chem mai târziu – spune colonelul.
Am fost băgat la carceră, luându-mi-se centura şi şireturile de la bocanci.
Peste o jumătate de oră sunt scos şi dus în faţa colonelului. Îi citeam pe faţă furia şi privirea cruntă aţintită asupra mea.
După ce m-a beştelit un timp, ameniţându-mă cu Curtea Marţială, unde voi primi o pedeapsă aspră, a dat verdictul – zece zile de carceră, terminând cu cuvintele:
– Am să te trimit legat în lanţuri la Antonescu al vostru.
Am replicat:
– Numai al nostru, al Dvs. nu?
S-a ridicat furios, bătând cu pumnul în masă, răsturnând călimara, voind să mai spuna ceva, oprindu-se. Pe ușă intră maiorul Coriolan Buracu, confesorul regimentului.
– Ce cauţi, băiete, aici?
– Am fost chemat de domnul colonel.
Colonelul către ofiţerul de servici:
– Ia-l de-aici şi execută ordinul!
Am fost din nou băgat la carceră, punând un ostaş să păzească carcera.

Sep 26, 2012 - Fragmente din carte    No Comments

Sinuciderea doctorului Simionescu

“Din evenimentele mai importante până în toamna anului 1952, au fost sinuciderea doctorului Simionescu, care s-a aruncat pe gardul de sârmă din zona interzisă. A fost împuşcat mortal, fără somaţie de santinela de pază din prepeleacul gardului de sârmă, ce înconjura colonia. Motivul sinuciderii: tortura permanentă la care a fost supus de către torţionarii de la brigada 13, printre care se afla însuşi nepotul său. Nemaiputând suporta tratamentul inuman, decăderea fizică şi a suportului psihic, a ajuns la această soluţie: sinuciderea.”

Sep 14, 2012 - Fragmente din carte    No Comments

Mare eşti Doamne şi mari sunt minunile Tale!

Ploua mărunt, o ploaie rece, ce te răzbea până la oase.  Aveam foaia de cort pe mine.  După jumătate de oră de mers pe timp rău,  am auzit în dreapta mea, deasupra pe un deal,  voci.  Am urcat dealul şi am văzut ostaşi săpând gropi la vreo 30 m, pe Stanciu.  Tocmai mă îndreptam spre el, când din senin a izbucnit puternic bombardament de branduri, proiectil lângă proiectil.
Nu ştiu la ce distanţă o fi căzut unul, aproape de mine, dar când m-am dezmeticit dintr-o izbitură puternică, eram îngropat în pământ cu capul, cu foaia de cort peste cap, ceea ce mi-a permis să mai am puţin aer de respirat. Eram imobilizat, acoperit de pământ, fără a putea face vreo mişcare. Îmi aşteptam sfârşitul, când am simţit că mă trage cineva de picioare în sus. Când am ajuns afară din groapă, l-am văzut în faţa mea pe Stanciu, care mă salvase de la o moarte sigură.
Ce întâmplare nemaipomenită a destinului!
Dacă eu îl împuşcam pe Stanciu, mai eram eu acuma viu? M-am rugat lui Dumnezeu pentru ajutorul trimis, căci era mâna Lui aici.

Mare eşti Doamne şi mari sunt minunile Tale!

Sep 14, 2012 - Fragmente din carte    No Comments

A fost o nuntă ca-n poveşti

A fost o nuntă ca-n poveşti, cum spun localnicii, într-un cadru pitoresc, casa fiind pe o albie a râului Bistra, înconjurată de plopi, nuci şi sălcii.
În amintirea acelor minunate clipe am scos poezia:
„Pe sub puntea de la moară
Raza lunii se coboară
Se aşează peste ciuturi
Prefăcându-le în ciucuri
Argintii ce ţes în leasă
Mici betele de mireasă.
Licuricii de pe râu
Vin şi-şi scutură în brâu
Becuri mici ce rând pe rând
Se tot sting şi iar se aprind.
Mai la vale-n fund de apă
Plopii umbrele-şi adapă,
Iar broscoii din răstoacă
Obosiţi de-atâta gură
Şi de-atâta alergătură,
Hăulesc încet la lună:
„Noapte bună, noapte bună…

Aug 23, 2012 - Postări    No Comments

Pagina de facebook

Cartea “Anii mei” de Nicolae Tîrziu are propria pagină de facebook!

Vă aşteptăm cu căldură să ne vizitaţi şi pe facebook, să daţi like şi share, să comentaţi şi să ne împărtăşiţi impresii despre carte.

O zi frumoasă!

Aug 13, 2012 - Postări    No Comments

Bine aţi venit!

Acesta este site-ul oficial dedicat cărţii “Anii mei” scrisă de Nicolae Tîrziu. Pe acest site veţi găsi informaţii despre carte, imagini cu autorul şi familia, dar şi documente care ilustrează aspecte din viaţa autorului.

 
 
Cei care în închisorile şi lagărele comuniste n-au avut curajul, prin credinţă şi speranţă, de a trece prin pădurea cu fiare sălbatice şi mlaştini a deznădejdii, s-au prăbuşit atât moral, cât şi fizic. Cei care au avut credinţă şi speranţă, Dumnezeu le-a dat tăria de a rezista eroic şi neîntinat tuturor viiturilor, mulţi dintre ei trecând în veşnicie, senini, cu zâmbetul pe buze, măriţi de jertfa lor pentru Hristos şi neam, împotriva bolşevismului.  “

                                                                                                                         Nicolae Tîrziu

Pages:«12